luni, 8 februarie 2010

SCHITUL CETĂŢUIA (JUD.BUZĂU)


SCHITUL CETĂŢUIA (JUD.BUZĂU)


Pe culmea Cetăţuia, după care a şi primit numele şi care domină într-o parte aşezământul monahal de la Ciolanu, iar în alta Valea Buzăului, se află un mic, dar pitoresc schit buzoian. La Schitul Cetăţuia se poate ajunge de la Mănăstirea Ciolanu, de care şi este legat de la întemeierea sa, pe un drum care urcă prin pădure, cam o jumătate de oră, pornind din poiana taberei de sculptură zisă de la Măgura.
Schitul cuprinde în ansamblul său toată partea de sus a culmii Cetăţuia, în punctul cel mai înalt fiind aşezată biserica veche. Incinta schitului este marcată prin zid de piatră către sud şi prin gard în rest şi cuprinde biserica veche, biserica nouă (ridicată în ultimii ani), casa care adăposteşte chiliile măicuţelor, clopotniţa deschisă şi o altă construcţie recentă, ridicată în colţul de nord-vest al incintei.
Biserica veche, elementul principal de la Cetăţuia Buzăului, a fost ridicată între anii 1854-1862, cu hramul Schimbarea la Faţă, ctitor fiind protosinghelul Iosif de la Mănăstirea Ciolanu, ajutat de ucenicii săi, Eftimie ieromonah şi Isodor ieromonah, având şi sprijinul episcopului Filotei al Buzăului. Lăcaşul a fost zugrăvit în anul 1868, prin grija domnitorului Carol I. În anul 1898, biserica a fost reparată, fiind şi rezugrăvită, prin grija Smarandei şi a lui Ioan Pencovici din Bucureşti, pictura fiind realizată de către ieromonahul Eftimie Georgescu.
Ridicată din pietre mari de Măgura, biserica are plan de cruce, cu abside la naos în trei laturi şi o singură turlă, octogonală ca plan, încununând încăperea naosului. Dispune de cele trei încăperi clasice de cult, al căror iluminat natural este asigurat prin ferestre înguste şi înalte.Deasupra intrării este fixată pisania din anul 1898, săpată în piatră. Pictura interiorului se păstrează bine, remarcându-se tabloul domnitorului (în 1868, când s-a pictat prima dată biserica, apoi rege în 1898, când s-a repictat) Carol I al României.
Lângă colţul de sud-vest al bisericii se păstrează o cruce masivă, realizată din piatră de Măgura în anul 1849, pe ,,moşia Schitului Ciolanu”, de către Agaton Duhovnic. De asemenea, intrarea în incintă este mărginită de două cruci, care amintesc oştea monahală din anul 1905.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu